Dec 18

Despre mine

Scris de

In categoria: life,me,pisoiul,thoughts


Poate parea un fel de post narcisist, dar am impresia ca nu va fi chiar asa.

A trecut mult timp de cand ma consideram oarecum “altfel” decat restul lumii si poate de cand si altii ma considerau altfel. Observ ca trecerea timpului omogenizeaza pe cei mai multi dintre noi. Obisnuia sa ma intristeze un gand de genul acesta, dar cred ca nu m-am mai gandit de mult asa.

Desi m-am schimbat poate destul de mult in ultima vreme, coordonatele esentiale ale personalitatii mele au ramas constante.

Voi ramane probabil toata viata o romantica incurabila. Nu toate povestile mele de dragoste au sfarsit bine, sau frumos, majoritatea au sfarsit in lacrimi si suferinta, si poate putin lame. Dar nu mi-au schimbat dorinta de a iubi si de a fi iubita din toata inima de cineva deosebit. Da, din pacate standardele sunt totusi ridicate. Caci am fost si in stare sa renunt la o iubire foarte mare doar pentru ca persoana respectiva nu era asa deosebita cum mi-as fi dorit. Cel pe care il voi iubi va avea neaparat ceva special. Va fi inteligent si amuzant si imi va dovedi ca e in stare de lucruri deosebite (deja “deosebit” asta presimt ca va fi un laitmotiv al postului :)) ) pentru a concretiza relatia noastra. Pentru ca eu sunt in stare sa renunt la tot pentru a fi cu cel pe care mi l-am ales.

Nu imi plac lucrurile simple, desi de multe ori, in cele mai complicate dintre perioadele mele nu imi doresc altceva deca simplitate si siguranta. Imi place sa lupt pentru ce imi doresc si chiar sa renunt la unele lucruri pentru a avea acel ceva deasupra celorlalte.

Si sunt incapatanata. Foarte incapatanata. Poate asta porneste si de la o incredere uneori exagerata in propria putere de decizie (putere, adica rationament), asta pentru ca stau foarte bine la capitolul teorie. (Din nou,  din punctul meu de vedere, cel putin.) Mi se pot aduce cele mai bune argumente si eu tot cum vreau eu sa fac voi face. Asa am fost obisnuita si rareori am dat totusi gres. Sau poate am dat, dar in capul meu nu a fost greseala, ci doar alternativa la ceva bun :D Si am defectul de a lua sfaturile drept reprosuri. Mda, sunt un fel de cap patrat..

Da, gandesc foarte pozitiv. De cele mai multe ori vad partea plina a paharului. Poate pentru ca mi-e sete mereu. :D Mi-e sete de viata si fericire si zambete si clipe de neuitat.

Tin minte tot. Tin minte date, numere de telefon, experiente in cele mai mici detalii. Multa vreme m-a ajutat faptul ca am tinut ani intregi jurnale (1997-2005), scrise de mana si pretuite pana la ultima celula de celuloza :))

Am incredere in bunatatea oamenilor. Sau nu. Am gresit. Apreciez oamenii luandu-ma pe mine ca etalon. Adica daca eu nu as fi in stare sa fac ceva, orice, mi se pare greu de crezut ca altul ar fi in stare sa o faca. Uneori asta ma face sa caracterizez gresit pe cineva, dar pe de alta parte sunt si empatica si cumva tot ajung sa inteleg motivele pentru care cineva ar face orice. E asa o intuitie foarte ciudata a sentimentelor si gandurilor cuiva, care uneori se aplica de ma si sperie ca am avut atata dreptate.

Sunt extremista. Cred ca trebuia sa incep cu asta. Foarte extremista. Adica nu cunosc calea de mijloc. Ori prieteni, ori dusmani, niciodata indiferenti. Ori fericita, ori deprimata la maxim. Ori indragostita, ori blazata. Ori in the mood for anything, ori stau in pat, de lene si sa mananc.

Uneori sunt egoista. Nu cu lucruri, ci cu sentimente, sau cu oameni :D Si asta bate in posesivitate. Uneori si in gelozie. Pentru ca da, sunt geloasa. Incerc sa nu fiu, incerc sa ma conving ca nu e cazul, mi se si explica de cele mai multe ori, dar e ceva mult prea instinctiv si prea putin rational ca sa controlez sentimentele ce ma cuprind cand altceva ii retine atentia in afara de mine. Oh well, macar sunt corecta, pentru ca niciodata nu pretind ceva fara sa dau inapoi inzecit.

Sunt un prieten fidel. Incerc sa nu-mi ranesc sau tradez prietenii si incerc sa fiu mereu alaturi de ei cand au nevoie de cineva, si cand sunt fericiti si ma bucur pentru ei, si cand sunt tristi si incerc sa ii inveselesc, oricat de deprimata as fi eu. Pentru ca detest oamenii in fata carora incepi sa iti asterni sufletul si care abia asteapta sa termini ca sa iti povesteasca nush ce kkt neimportant nici macar pentru ei.

Imi plac pisicile. Si cainii, dar parca mai mult pisicile. Am avut cel mai frumos caine din lume, dar a disparut si acum am ramas cu cel mai frumos pisoi din lume si nah…Desi nu l-am mai vazut de 3 luni pe pisoi, e mereu in gandurile mele :X Si chiar daca obisnuiam sa ne luptam in tineretile noastre..Despre pisoi o sa mai scriu eu si cu alta ocazie :)

Imi place sa citesc. Devoram orice carte in liceu si cam pe atunci mi-am si format o cultura literara destul de solida. Si mereu ma intristez cand trece prea mult timp fara sa citesc ceva. Una din cartile mele preferate este “Arta conversatiei” de Ileana Vulpescu. Am citit-o de vreo 3 ori si tot nu cred ca va trece viata asta fara sa o mai citesc macar o data.

Sunt destul de conservatoare. Oricat de impulsiva as fi, si oricat de dornica de a simti cat mai mult, de cele mai multe ori ma simt cel mai bine intre lucruri si sentimente cunoscute. Totusi, accept schimbarea cand merita facuta. Cum a fost ca m-am mutat in Bucuresti instant doar pentru iubire, lasand in spate toata viata mea.

Sunt harnica. Uneori. Depinde de mood. Dar imi place sa fac ordine. Hm, sau poate am pus gresit problema. Sunt perfectionista cam in tot ce fac. Si imi place sa stau intr-o perfecta ordine. Asta cand am chef sa fiu asa. Alteori nu ma intereseaza nimic si pot trece si doua saptamani pana sa sterg iar parful.

Imi plac compurile si Internetul, si asta nu se rezuma numai la blog si mess. Nu prea mai stau pe mess. Sta Alex si eu m-am rupt de oamenii cu care imi pierdeam timpul in mod virtual. Imi plac site-urile, imi place sa urc subtitrari pe Addic7ed, asa cum inainte chiar imi placea sa urc torrente pe GBvNET..

Iubesc Timisoara si mi-e dor de prietenii pe care ii aveam acolo. Poate voi mai veni candva in vizita. E orasul meu de suflet.

Nu imi place sa imi fac planuri. Da, mi-e teama de dezamagirea produsa de neimplinirea lor. Nu stiu ce voi face peste 6 luni, nu stiu ce voi face peste un an, nu stiu ce voi face maine. Si asta nu imi place in ce ma priveste. Traiesc haotic, vreau una, apoi vreau exact opusul, nu am nici un fel de stabilitate.

Nu am mai lucrat din martie 2007 si de cateva luni imi tot caut ceva in Bucuresti. Acum am o promisiune si o asteptare pana dupa Rev. Chiar vreau sa incep sa lucrez. Simt ca am pierdut mai mult decat timp si bani nefacand nimic atata timp. Desi m-am uitat la o gramada de seriale. Da, sunt imatura. Inca am impresia ca am 17 ani si astept sa incep viata adevarata, sa ma fac mare. Dar m-am facut mare si eu am ramas la fel. Desi m-am schimbat.

Extreme, contradictii, alandala. Astea ma definesc. Si tot ce imi doresc e sa fiu fericita. Si sa il fac si pe el fericit.

In concluzie, eu sunt honeybunny din Brasov. Si vreau sa fiu fericita :) Ah, si nu stiu altii cum sunt, dar eu sunt super super simpatica…

3 comentarii

3 comentarii pentru “Despre mine”


  1. coreamor spune:

    continua sa reflectezi asupra persoanei tale. nu e narcisism, ci un exercitiu util.


  2. Ema spune:

    Honeybunny, tare imi esti draga!


  3. honeybunny spune:

    :*

 

Scrie un comentariu

 

Get Adobe Flash player