Biciclisti de week-end
Trecand peste denumirile de “bitza”, “bicla”, “bitzigla”, bicicleta una e. Saptamana asta am mers de doua ori cu bicicleta la munca. Nu e a mea. Mi-a lasat-o Luminita saptamana asta. Si ce fericita am fost cand am mers la munca cu ea luni. Si marti. 15 minute dus, 15 intors. Un stres continuu, ca aici mersul cu bicicleta nu prea e relaxare pe traficul asta. Nici un pic de atentie nu dau biciclistilor soferii. Dar m-am descurcat. Si ce mandra am fost.
Si azi am iesit in IOR cu Alex si doi amici, ei fiind cu rolele. S-au legat de mine aia de la BGS, de cand cu legea anti biciclete (Interzis accesul cu AUTOvehicule: scutere, motociclete, biciclete). De cand e bicicleta autovehicul? Anyway, trecand peste, Alex a venit cu ideea sa ne aratam maiestria pe o panta neasfaltata. Desigur, dupa drumurile pline de siguranta ale parcului, putina adrenalina m-a facut sa radiez :D Si am urcat panta abrupta pe langa bicicleta, asa de abrupta era. Si am pornit-o in avant. Alex ma astepta jos, sa se asigure ca nu patesc nimic. Desigur ca o iau in plina viteza, trec pe langa el si strig “E epic!”, el striga “Pune frana!”, ajung in dambul de la capatul pantei si o iau in sus. Desigur ca iau o tranta epocala, dupa o fractiune de secunda dupa ce m-am intins julindu-mi genunchii, vine si bicicleta dupa mine si ma loveste in cap. Ochelarii de soare imi zboara cat colo si eu ma intorc pe spate, cu privirea spre cer si incep sa rad. Alex, Dae si Cyberex vin repede sa vada ce am patit, eu radeam in continuare spunand ca nu pot sa ma misc. Ca un copil care nu a avut multe la viata lui, singura mea grija era sa nu imi fi rupt geaca abia cumparata si sa nu se fi spart ochelarii abia primiti de la Brasov. Geaca doar se murdarise, ochelarii erau intregi, genunchii sangerau ca la un copil de cinci ani, bicicleta era in regula, cucuiul durea, si eu zambeam. Toti se amuzau cum am uitat sa pun frana la gandul cat de epica era coborarea in viteza si cu totii ne-am exprimat regretul ca Alex nu a avut inspiratia sa filmeze. Aia ar fi fost epic intr-adevar.
Anyway, genunchii dor in continuare, rana de pe mana e ok, la fel si cea de pe fata, singura mea problema e ca nu prea pot sa stau in pat la laptop ca nu imi pot indoi genunchii. Dar toate trec. Mai putin amintirea zilei de azi. Mai vreau :D
Voi ce zi ati avut? :D
No related posts.
10 comentarii
Loading ...
honeybunny on 
May 10th, 2009 at 01:52
eu am avut o zi productiva, fara pic de adrenalina. sper sa-ti poti acoperi ranine de pe maini cu inele hahaha
bine ca macar tu te-ai distrat.
May 10th, 2009 at 12:03
mda, super distractie.. nu pot sta nici cum ca doar un genunchi pot indoi :(
May 10th, 2009 at 13:33
Ouch!!! Sorry, stiu cat e de dureros :( Sper sa-ti treaca repede si sa-ti fie invatatura de minte :P
May 10th, 2009 at 13:44
De trecut o sa treaca, aia cu invatatura de minte… la cat de bine ma cunosc.. nu cred :-s
May 11th, 2009 at 13:31
Daca nu a fost asa grav accidentul e ok:p.
Referitor la mersul pe bicileta prin bucuresti trebuie sa te inveti cu traficul si cu gandul ca foarte multi soferi sunt total paraleli la capitolul condus. Benzile de bicilisti din centru au tot timpul masini pe ele…deci totul e ok:)). In ior te mai lasa cei de la bgs sa te plimbi cu bicicleta pe malul lacului(cel putin te lasau acum vreo 2-3 saptamani), legea e foarte stupida..dar nu ai ce sa ii faci.
hope u feel better
May 11th, 2009 at 13:35
In IOR depinde pe ce mal te plimbi.. Pe partea dinspre Baba Novac erau agresivi, in timp ce spre Nicolae Grigorescu nici nu erau. Schiopatez ca un catel lovit, dar sper sa treaca :D Mersi.
June 18th, 2009 at 15:34
Imi pare rau honeybunny ca ai suferit o astfel de cazatura, ma bucur insa ca esti ok. Anul acesta in Martie mi-am luat si eu o bicicleta ca nu mai puteam, bunicica pe la vreo 700 Ron si vreau sa zic ca merg cam peste tot pe unde am treaba cu ea. Am luat desigur si eu o cazatura cu ea. In fata mea in drapta era un nene si am vrut sa trec pe langa el. Aveam viteza. Un pas a facut inspre mine fara sa se asigure daca ceva vine din spate. N-am apucat sa pun frana, nimic. Inevitabil practic. M-am trezit la 2 metri aruncat in fata. Ceasul de la mana imi sarise. telefonul era pe jos dezmembrat, pantalonii nu erau rupti in genunchi dar m-am julit. Iar cea mai urata rana a fos in cot unde si acuma se vede o dunga alba. Omul a venit la mine sa-mi zica ca-i pare rau… vai…ce sa zic.. dar asta e se mai intampla accidente , important e ca acuma sunt bine :)
June 18th, 2009 at 15:37
Hehe, se mai intampla si din astea.. Totusi, e ok ca a trecut :D Mie nu imi pare rau ca s-a intamplat, desi inca mai am un punct in genunchiul drept care doare. E genul de amintire pe care nu o aveam decat de cand eram mica :D
October 27th, 2009 at 20:53
Cum o fi sa cazi de pe bicicleta? Eu am invatat dupa carte si nu am cazut pana acum niciodata. Hai ca ma faceti sa-mi fie frica.
October 27th, 2009 at 21:04
Da-te pe dealul ala din IOR si zi-ne dupa :)