Intre dezamagire si speranta
by VeritaSaga
Si-acum imi amintesc jocuri de lumini ce cresc in ochii tai atunci cand ii privesc,
Si totul mi se pare firesc
Gasesc in ei lucruri dupa care tanjesc,
Sclipiri ma inconjoara si ma incalzesc,
Topesc ghetari care imi ingradesc,
Sentimente pe care nu mai reusesc
Si nici nu vreau sa le opresc, NU!
Glasul tau astupa glasul ratiunii
Ma simt nemuritor in infinitul fractiunii de secunda,
Cad prada fictiunii unui vis neimplinit,
Ma simt contopit cu un suflet care poate fi menit ,
Cand dintr-o data!
Luminile se sting in jurul meu
Ma afund in intunericul greu,
Aud o voce si simt o mana pe umarul meu.
Mi-aduc aminte lucruri pe care nu le pot exprima-n cuvinte,
O imagine cu-n univers format doar din noi doi
Lumea peste care acum cad ploi, amintiri,
Cuvinte, atingeri, priviri….
Ne-am cunoscut intr-o seara la un bairam
Mi-aduc aminte fiecare gest al tau,
Ce fericiti eram ca am gasit ce-am cautat atata vreme
Cu tine am uitat de necazuri, probleme
Si curios, am gasit chiar teme comune de discutie
Care faceau ca totul sa fie perfect,
Care ne faceau sa apartinem cercului select al celor care cred ca stiu ce e iubirea
Dar normal dezamagirea si-a facut prezenta la un moment dat
Si-am aflat ca nu esti ceea ce-am sperat sa fii
Desi atingerile tale le simt inca
Desi in suflet mi-ai lasat o urma adanca
Nu regret!
Caci am invatat incet ca tot ce mi se intampla face parte din mine
Deci o parte din tine ma intregeste cumva
Dar nu pot sa nu ma intreb oare cum va reactiona ea
Cand va asculta piesa asta, se va schimba
Va incerca sa faca ceva, nu stiu
Sau chiar mai bine…
Mi-aduc aminte lucruri pe care nu le pot exprima-n cuvinte,
O imagine cu-n univers format doar din noi doi
Lumea peste care acum cad ploi, amintiri,
Cuvinte, atingeri, priviri….
Abia acum incep sa simt ploaia rece
Si-aud aceasi voce care spune:
“Lasa totul trece!”
Dar eu sunt cel ce credea ca a invatat ca demonii au fete de ingeri
Si ingerii de fapt nu exista
Privirea-mi trista tinteste dezorientata si-n ea insista
Rugaminti atat de fierbinti incat
Ar intuneca minti si totusi
Nu mai pot sa vad in ochii tai ce simti
Si-mi vine sa plang dar strang din dinti
Si-atunci cuvintele sunt lacrimile sufletului meu
Dar numai eu stiu daca mai e sau nu al meu
Sau nici eu nu mai stiu oricum mi-e greu
Sa las totul in urma
Caci tu mi-ai furat visul
Si-acum ma confrunt cu abisul in care-am cazut
Si vreau sa te intreb:
“Cate suflete te-au urmat si s-au pierdut?”
Mi-aduc aminte lucruri pe care nu le pot exprima-n cuvinte,
O imagine cu-n univers format doar din noi doi
Lumea peste care acum cad ploi, amintiri,
Cuvinte, atingeri, priviri….
Acum incetul cu incetul am realizat
Ca tot ce mi-a ramas de la tine sunt
2 poze si-o bricheta aruncata intr-un sertar undeva, ah!
Si mii de amintiri in care eu cine eram?
Sarpele sau Adam?
Da` n-am nici un motiv sa spun ca n-am tinut la tine
De cand am spus ca “mai vorbim” au fost zeci de suspine
Si-inca te-as mai vrea
Daca ai intra prin efractie in viata mea
Dar as fi mai rece, caci acum stiu
Tot ce-i frumos repede trece
Iar daca m-ai intreba ce-am mai facut
Ti-as raspunde ca m-am renascut
Si c-am aflat ce-i aia “moarte”
Iar despre dragoste ti-as spune ca-i o pacoste
E doar un sport extrem….de care ma tem
Mi-aduc aminte lucruri pe care nu le pot exprima-n cuvinte,
O imagine cu-n univers format doar din noi doi
Lumea peste care acum cad ploi, amintiri,
Cuvinte, atingeri, priviri….