Despre entuziasm si desigur, fotbal :)

Da, am pierdut…Da, erau sperante desarte..Da, Steaua nu a putut sa invinga in primul meci jucat din nou pe Ghencea o echipa straina [si nu una oarecare, ci cu una care nu a gresit deloc, ceea ce m-a facut sa banuiesc ca Lyon a jucat cu boti ;))]. Da, dinamovistii jubileaza, jurnalistii critica si noi am coborat de pe primul loc pe cel de-al treilea in grupa. Dar entuziasmul ce l-am simtit aseara acolo, in galerie, cantand si aplaudand si scandand nu a putut fi nicicum anulat..Acel entuziasm ce ne-a facut sa ii strigam numele lui Carlos dupa ce a futut meciul la primul gol…Care ne-a facut sa nu tacem o clipa timp de 90 de minute…Care ne-a facut sa aplaudam la finalul meciului si sa strigam “Cu STEAUA pana la moarte” si sa fim mandri ca suntem stelisti chiar si la scorul de 0-3…Care ne va aduce pe stadion si la meciul cu Real…Care ne-a impus o disciplina de neasteptat in scandari (fara rasism, fara sa ne legam de Dinamo sau Rapid ca altadata)… Entuziasmul acela nu a putut fi anulat nici cand franti de oboseala si o usoara tristete am parasit stadionul in asteptarea revenirii…

Descrierea facuta galeriei pe fcsteaua.ro:
<>

Steaua, clubul nostru drag,
Ce mult te iubim,
La bine, la rau,
Steaua e
Clubul meu
Tot mereu.

In 3 saptamani sper sa scriu despre o victorie…;)