Oboseala..

Intotdeauna m-am considerat o entuziasta..Si o idealista. Si m-am agitat mereu pentru lucrurile care au meritat si care erau importante pentru mine si in care credeam. Pentru ca oricat de emotionala e implicarea asta, si oricat de solicitanta in fond, detasarea is not an option. Si cu  detasarea nu obtii nimic. Si de fiecare data, mi-am ales o persoana in care sa am incredere, si pe care sa o urmez, de la care sa primesc incurajari si care sa ma motiveze. Fair enough. Numa ca de data asta mi-am ales o persoana satula de orice gen de agitare, satula de a vrea, dornica sa isi bage picioarele in tot cu prima ocazie cand ceva nu merge. Daca eu mereu am vrut sa discut, sa explic, sa cer explicatii, sa ma gandesc la variante, sa dau telefoane, sa rezolv cat mai multe, sa ma gandesc ce e bine si ce nu, SA VREAU SA FAC SA MEARGA FAZA si sa fac tot ce pot pentru a obtine ce mi-am propus, persoana de la care asteptam un interes de orice fel (nici macar de aceeasi intensitate macar) e frustrant de detasata. Si tot entuziasmul meu dispare lasand loc unei stari generalizate de inutilitate. Si nu vreau inca. Mai e asa putin sa rezolvam tot. Cateva zile. Un pic de interes. Va fi cum vrem noi sa fie. Da intai tre sa vrem sa fie bine.

Sunt obosita. Sper ca azi sa primesc o veste buna. Si maine totul sa se rezolve, macar din punct de vedere tehnic. Si..Si atat. Sa iti iei cel mai mouse >:P