The Importance of Being Single

Voi incerca sa nu fiu deloc ipocrita in ce voi scrie. Stiu ca am facut apologia relatiilor serioase cu fiecare ocazie posibila. Stiu ca mi-e foarte important sa am langa mine pe cineva pentru care sa simt mult si care sa simta mult pentru mine. Stiu ca uneori mi-e inca dor de el, de el, cel de atunci, cand era cu mine, nu de el acum, pentru ca n-are cum sa iti fie dor de un necunoscut. Stiu ca a fost o vreme cand credeam ca viata fara el nu are sens…
Insa (and I love this part), die Zeit heilt alle Wunden si eu nu mai sunt persoana despartita de el, sunt persoana single (ce trendy suna, nu? :P) Si de ce sa condamn perioada asta din viata mea comparand-o la nesfarsit cu ceva ce nu poate fi calificat? Mi-e bine. Am prieteni, ma plimb, merg la Timisoara, la Rosia, Italia, Grecia..alandala, unde vreau eu, cand vreau, cu cine vreau…Nu depind de nimeni, de aprobarea nimanui. Da, era frumos cand ne uitam la filme impreuna, si mergeam la plimbare impreuna si faceam de papa impreuna si aveam iluzii de fericire. Dar era prea domestic. Nu spun ca nu imi placea…Dar voi avea timp o viata de viata domestica. Noaptea care tocmai s-a incheiat dupa cele 3 ore jumate de somn, discutiile cu Adi, gandurile mele din ultimul timp…m-au facut sa-mi dau seama ca o bere la un prieten acasa, un gratar spontan la 2 noaptea la Belvedere cu niste prieteni, intalnirea ulterioara in ceva club cu tipul agatat de mine cu o saptamana inainte (de mine?! :P), continuarea “serii” in alt club (super tare pe Cetate, frate), unde berea cu aroma de tequila se incadra perfect in peisaj nu suna chiar atat de rau si gandurile si actiunile aferente intamplarilor sunt chiar very fun :)
Asa ca m-am hotarat sa acord credit perioadei asteia din viata mea si sa ma bucur de ea cat pot de mult. Iar cand va urma o noua faza de ne-singleness, voi avea grija sa fie asa cum vreau, si mai ales numai daca are sanse sa fie ceea ce vreau eu sa fie. Fara copilarismele care au fost. Nu cele in comportament, ci cele in gandire. Caci avem pretentii de maturitate, nu? Iar pana atunci, fun fun fun, vorba ei.
Inchei, happy ca am prietenii pe care ii am si nerabdatoare sa se faca ora 6 sa mergem la Alex sa facem taglialatelle cu somon..Si cred ca mai dorm..Ca e prea devreme sa incep ziua ;))