Invisible

Sa te dai pe zapada la ora 10 seara in Poiana sounds as much fun as it is..Si desi a fost cumva super fun aseara, am ramas cu un gust atat de amar, ca am de gand sa stau pe invisible cateva zile, in za real life..Nu mai vreau sa aud de messenger, de tracker, de dc, de Lineage, si imi voi inchide chiar si telefoanele. (ah, nu, don’t take that as bragging, ca Nokia 6110 pe care imi tin Orange-ul nu poate fi motiv de bragging).

Toata faza de duminica a ajuns sa aiba consecinte din cele mai ciudate..La care nici nu ma asteptam. Si pe langa asta..Sau oare tocmai din cauza asta..Da de fapt I don’t give a fuck anymore. Ideea e ca asa mi s-a pus pata ca voi prefera sa stau home de Rev.

Si nu, nu sunt suparata pe nimeni. Sa nu se inteleaga gresit. Poate doar pe mine ca niciodata nu invat nimic si mereu dau prea multa importanta unor chestii si persoane cand nu e cazul sa fac asta.

Asa draci am avut aseara cand am ajuns acasa, ca mi-am stins compu. I mean, compu meu nu a mai stat stins 7 ore jumate consecutiv de vreo 5 luni..Cred ca de cand am mers in Grecia, actually..Si in dimineata asta cand i-am dat drumu (dupa o noapte in care abia am dormit, in linistea asta perfecta – serverul e mutat de mult in balcon) a dat failure la CPU fan. Super tare. M-am invatat minte. Il las sa mearga..Nu ii mai aplic socuri din astea culturale.

Revenind…Enjoy my silence…