Alex ma intreba daca mi-e dor de 360, de scris, de stat pe net aiurea..Si n-am stiut ce sa spun. Nu era asa much of a drug cum aveam impresia la momentul cand era asa. Era doar alternativa la ce nu era atunci si e acum. Era cumva amuzant, insa stiam ca voi putea renunta lejer, fara regrete, cand va aparea alternativa. Asa ca, nu cred ca imi e dor de ‘honeybunny din Brasov’. Nu mi-e dor de stat cu orele pe trackere sa vad ce sa mai pun la download ca sa urc. Nu mi-e dor sa ma duc de la comp la nani si din pat la comp. Mi-e dor poate sa scriu, asa un pic, dar nu mi-e dor sa pierd vremea in fata monitorului. Mi-e dor de pisoi, dar ffs, aici sunt 3 matze 
Desigur, nici una ca pisoiul meu simpatic, insa nah..You win some, you lose some. Mi-e greu sa ma adaptez la caldura asta de Bucuresti, dar o prefer racelii pe care o simteam in Brasov. Mi-e dor de Brasov, ca loc, dar prefer sa ma tina in brate la plimbare prin Salajan decat sa ma plimb singura pe strazile atat de umblate de acolo. Mi-e usor dor de camera mea pe care nu o voi mai vedea niciodata cum era, acum ca ai mei ii fac schimbari radicale, dar prefer sa vad imaginea ce am postat-o cand am scris despre ce vad cand sunt fericita.
Si pentru ca am chef si eu de un mar, voi incheia aici. Raspunsul meu la toate e unul: NU 