De ce iubesc Brasovul

Pornind de la acest blog ma tot gandesc de cateva zile sa fac o antiteza si sa spun de ce iubesc Brasovul. Desigur nu voi putea contrazice tot ce spune ea acolo, unele aspecte fiind poate identice si in Brasov. Dar in mare parte, voi arata motivele pentru care iubesc Brasovul.

Pentru ca pot sa imi cumpar orice de oriunde si niciodata nu am simtit nevoia sa ocolesc un magazin din vreun motiv.

Pentru ca minutele pe care le fac de la piata de unde ma lasa 36-le sau de la stadion de unde ma lasa 2-ul nu ma sperie niciodata, oricat de ‘ghetou’ ar fi zona si la orice ora m-as intoarce acasa.

Pentru ca am venit deja de cateva ori acasa pe jos sau m-am dus in oras pe jos si nimeni nu mi-a comentat nimic. Asta cand in Bucuresti, si cu Alex daca eram se mai trezea cate unul sa spuna ceva.

Pentru ca e curat si sunt flori peste tot si se repara tot ce era de reparat si se construiesc mereu chestii noi.

Din nou, pentru ca nu vad gunoaie pe strazi sau in parcuri.

De veterinar nu zic nimic in Brasov, ca cel pe care il stiam eu a plecat in Canada fara sa anunte pe nimeni; insa in Bucuresti e unul super ok pe la Baba Novac.

Nici de metrou nu zic nimic ca nu e cazul, dar cand ieseam cu pisoiul la plimbare (era mic si incapea in gentuta), intr-adevar, mai surprindeam priviri mirate, insa rareori nepoliticoase.

De medici nu zic nimic, dar ma gandesc ca in Bucuresti ai totusi mai multe sanse sa dai de un doctor bun decat intr-un oras mai mic.

Iar vanzatoarele am impresia ca peste tot sunt la fel. Sunt o specie aparte, cu propriile reguli si obiceiuri. Ideal ar fi sa nu ne agitam si sa le lasam in boema lor pace. Totusi, la cat se penseaza/fardeaza/pilesc ceva e in neregula ca tot naspa arata. Nu m-am putut abtine sa fiu rautacioasa la faza asta :D

Serviciile sunt iar la fel peste tot. Cu cat ai mai putin de-a face cu ele, cu atat mai bine. Cel mai mult urasc Posta la capitolul asta. Mereu ajung sa se certe batranii aia care stau la coada. “smiley care da din umeri”

Pentru ca fiind oras mai mic, traficul e ok, uneori aglomerat, dar fara sa se poata compara cu nebunia din capitala.

Pentru ca soferii par sa aiba mai mult bun simt. In Bucuresti nu m-as risca sa trec pe rosu, decat daca e 2 noaptea si clar nu vine nimic. In Brasov, e mult mai relaxat.

Pentru ca pe verde nu m-a claxonat nimeni.

Pentru ca nu se aud atatea claxoane ca in cea mai mica intersectie din Bucuresti.

Pentru ca nu mi-e frica de tigani. In Brasov. In Bucuresti mereu imi dadeau o stare de agitatie care inclina spre panica.

Pentru ca au disparut cersetorii.

Pentru ca nu mi-am auzit niciodata vecinii certandu-se sau urland unul la altul, motiv pentru care in Bucuresti am fost socata de chestia asta.

Pentru ca nu am auzit manele puse de vreun vecin, nici macar muzica tare, for that matter.

Pentru ca oamenii mi se par mai buni, mai deschisi, mai prietenosi.

Pentru ca rar cocalarii se baga in seama fara rost. Si rar ii vezi in centru, mai degraba cand sunt ceva concerte.

Pentru ca pot sa vin acasa pe jos la 2 noaptea fara sa imi fie frica.

Pentru ca toate pitipoancele sunt tratate ca atare.

Pentru ca mai conteaza inteligenta.

Pentru ca oamenii nu injura asa de mult pe strada, incat sa ii auzi si sa te saturi de ei.

Pentru ca n-am auzit decat maxim de 2 ori manelisti ascultand manele la mobil fara sa aiba casti.

Pentru ca nu imi pare rau cand uit castile acasa si ascult doar zgomotele normale.

Pentru ca sunt multe parcuri si sunt curate.

Pentru ca nu mai sunt caini vagabonzi pe strazi.

Si pentru ca efectiv e un oras deosebit de frumos. Si Aristotel Cancescu chiar a facut treaba buna sub Tampa, Dupa Ziduri si la turnuri. Si Scripcaru e un primar care are tot meritul pentru frumusetea Brasovului.

Da, imi place Brasovul. Il iubesc si ma bucur ca sunt aici. Si totusi mi-e dor de ce insemna Bucurestiul pentru mine.