Despre Californication la final de sezon

Doar 12 episoade. Si doar de 27 de minute. Si doar o stare de regret ca s-a terminat si mai incepe abia in vreo 2-3 saptamani [pe 29 septembrie]. O singura data am mai avut asa un regret, desi acum cel putin stiu ca nu e definitiv, legat de terminarea unui serial. E vorba de Six Feet Under, al carui final si acum ma face sa izbucnesc in plans [check this].

Finalul de sezon la Californication a fost altfel. Nu era legat de moarte si de sfarsit, ci de dragoste regasita si speranta. Despre cum trebuie sa iti urmezi inima, oricat de nebunesti ar fi actiunile la care te indeamna. SI despre iubire, pur si simplu despre iubirea pe care o pastrezi continuu in suflet, chiar si cand totul s-a terminat, care te face sa nu renunti nicicum la speranta si care te face sa incerci mereu sa recuceresti ce ai pierdut.

Scenariul este genial scris, atat de inteligent si stralucitor, cu replici atat de lejer construite si totusi atat de pline de adevar, caci cum altfel este Hank Moody daca nu onest pana in ultima celula din corpul lui.

Showtime nu ne-a dezamagit pana acum. A scos Weeds si Dexter din ce am vazut noi, dar if you ask me, Californication e mult peste ele. De fapt poate nu, e doar alt gen, e alta tema, la fel de tare gandita ca Dexter.

Si mi-a placut fiecare cuvant din serialul asta, fiecare scena, fiecare personaj. De fapt de Mia nu prea mi-a placut. Dar ca parte din serial, are si ea aprecierea mea.

Si cand ma gandesc ca am inceput sa ma uit la el acum cateva luni, vazand doar 4 episoade si lasandu-l balta din lipsa de timp si pentru ca lui Alex nu ii place de David Duchovny… Bine ca intr-un final am apucat sa il vad tot si sa nu ratez asa serial genial.

Mia Gross:: Rome is burning, he said, as he poured himself another drink. Yet, here I am knee deep in another river of pussy. Here it comes, she thought. Another self indulgent, whiskey soaked, diatribe about how fucking great everything was in the past. And how all us poor souls born too late to see the Stones at – wherever, or snort the good coke that they had at Studio 54 – well, we all just missed out on practically everything worth living for. And the worst part was, she agreed with him. Here we are, she thought, at the edge of the world – the very edge of western civilization and all of us are so desperate to feel something… anything… that we keep falling into each other and fucking our way toward the end of days.

About honeybunny

Nu stiu altii cum sunt, dar eu sunt super super simpatica..
This entry was posted in mood, movie quote, placeri, series and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply