Despre anturaj

Postul a disparut din cauza firmei de hosting.. :( Dar il voi rescrie:

A long time ago, we used to be friends
But I haven’t thought of you lately at all
If ever again a greeting I send to you,
Short and sweet to the soul I intend.

Versurile acestea mereu ma puneau pe ganduri de fiecare data cand incepea cate un episod din “Veronica Mars” dar acum m-am si hoatarat sa scriu cam ce ganduri imi treceau prin cap. Ma faceau sa ma gandesc la toate grupurile de oameni intre care am stat de-a lungul timpului si cum toti la un moment dat au disparut atat de lin cumva ca nu le-am simtit deloc lipsa.

Si ma gandeam la raverii cu care am umblat printr-a 11a si cu skaterii cu care am umblat printr-a 12a de la Ultimul Clopotel am primit diploma de “Blonda desteapta cu anturaj necorespunzator” [nu, nu mai sunt blonda de vreo 3 ani jumate].

Si apoi au urmat colegii de facultate, care la inceput au fost Andreea, catalina, raluca, Dan, Georgiana si Pusha ca apoi sa se tranforme in Andrada, Marius, Mihai, Eugen si cine mai era un grupul lor si pentru ca in final sa raman si peste ani cu Andreea, Marius si Andrada.

Cand am inceput sa stau pe hub, am inceput sa iesim in fiecare vineri in Formula Pub de ne stiau aia de acolo ca vrem masa de 20 si tin minte ca era foarte foarte amuzant, cu Rekinash, bele, Radeon, rDx si multi altii, insa dupa ce am inceput sa fiu mai activa pe tracker, am rupt-o cu hubul si am iesit cu trackerul luni bune, pana cand din cauza divergentelor mari de opinie si interese, am ramas la un grup mai restrans, dintre care cu adevarat prietena am fost cu Adi, Clau, Mihai, Dan, Cornel si Vlad.

Si credeam ca vom ramane la fel de buni prieteni si peste ani, dar, poate din cauza mea, poate din multiple cauze, eu m-am rupt de grup si am ajuns la Bucuresti, unde nu am alt anturaj decat pe cel al lui Alex. Adica pe Dae si uneori CybereX. Asta pana incep munca si poate imi fac si eu prieteni de-ai mei. Dar nici ei nu vor rezista o vesnicie. Ar fi stupid sa am aceasta iluzie dupa multiplele exemple ce mi le-a dat trecutul.

Acum, ani dupa ce ne-am intanit prima oara, pot spune ca pot trece si alti ani fara sa ne vedem si la fel de buni prieteni sa fim, doar in cazul catorva. Nu ii mai vad in fiecare zi, trec luni sau ani, dar senzatia de zambet interior infloreste de fiecare data cand vine vorba de Denisa, Sorana, Raluca, Raul, Alin…

Ei insa nu sunt anturajul meu.

La voi cum e? Aveti aceeasi prieteni din gradinita sau anu’ si anturaju’?