Despre “Nunta muta”

Soundtrack Nunta Muta 1

Soundtrack Nunta Muta 2

L-am vazut azi-noapte, desi din ce imi spusese Sori nu m-ar fi atras in mod deosebit. Am zis totusi sa ii dau o sansa. Si m-a lasat asa… Speechless, hollow, cumva libera de orice emotie si sentiment. Mi-a lasat creierul blank, si nu stiam daca am visat doar sau am vazut un film genial.

Alex m-a rugat sa i-l povestesc si am inceput cum erau reporterii de la Paramedia care merg impreuna cu un primar in satul lui, unde s-ar intampla ceva fenomene paranormale. Si am continuat cu apartitia vaduvelor si a Marilenei, curva satului. Si m-am oprit. Pentru ca imi dadeam seama ca povestirea mea desacraliza ceva ce nu trebuia desacralizat. Nu poti povesti filmul “Nunta muta” fara sa il dezgolesti de vraja care il inconjoara.

Imbinarea perfecta intre tragic si comic, senzatia de alta lume, cu alte reguli, atmosfera de basm grotesc, toate astea sunt ingredientele unui film extraordinar. Dupa 20 de minute ii spuneam lui Alex ca nu am mai vazut asa un film romanesc. Dupa alte cateva zeci de minute ii spuneam ca sunt speriata, apoi ma auzea razand de una singura (ma uitam pe PSP cat el se juca DotA), iar la final i-am spus doar “Gata. S-a terminat.” Si cand m-a intrebat cum a fost am tacut minute in sir pentru ca nu stiam ce sa spun. Imi venea sa tac, sa tac pentru totdeauna decat sa vorbesc despre ceva atat de magic.

Poate sunt eu intr-o stare mai impresionabila in ultima vreme, poate sunt la fel de empatica precum am fost mereu, dar filmul asta imi va ramane mult timp in minte. Si senzatia de gol din final ma va lasa si cu alte ocazii muta, precum nunta fara muzica, plina doar de ganduri absurde.

Eu nu distrug corola de minuni a lumii… Versurile astea mi-au sunat la sfarsit in cap, venite de nicaieri..

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
si nu ucid
cu mintea mea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumã vraja nepatrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii tainã–

si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreazã, ci tremurãtoare
mareste si mai tare taina noptii,
asa îmbogãtesc si eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
si tot ce-i nenteles
se schimbã-n nentelesuri si mai mari
sub ochii mei –
cãci eu iubesc
si flori, si ochi, si buze, si morminte.

Lucian Blaga