In dimineata asta, totul pare sa se intample cu incetinitorul. M-am trezit in reluare, fiindu-mi la fel de somn ca de fiecare data cand ma trezesc sa vin la munca.
Am dat drumul la laptop incet incet de tot. Am pus si castile, sa nu se auda cand porneste, caci Alex dormea si el linistit. Mi-am turnat cerealele in castron aproape una cate una, si laptele a curs picatura cu picatura. Am facut pasi mici pana inapoi in camera si am deschis aplicatiile de parca eram pe un 386.
M-am spalat pe fiecare dinte in parte si am pieptanat fiecare fir de par. Am dat cu crema pe fiecare milimetru al fetei si m-am imbracat usor usor de tot.
Tramvaiul a venit si el cu incetinitorul, desi frigul parea mai rapid ca in alte dati. Am validat calatoria si am simtit cum se transfera fiecare bit de informatie. Un batranel a coborat tremurand prima treapta in asteptarea statiei care a venit mai greu decat obisnuia sa vina. Pana si tiganusul care canta la acordeon parea sa se tanguiasca intr-o melodie “dilatata” din alta lume. Vocile erau incete si monotonesi imi aduceau aminte de entii din cartile lui Tolkien.
Oricat m-am grabit spre birou sa scap de frig, tot a parut ca o eternitate si fiecare pas parea sa ma indeparteze in loc sa ma apropie.
Cafeaua a intarziat si ea sa se faca. A macinat fiecare boaba in parte pana sa lase lichidul miraculos sa curga. Tigarea s-a aprins incet si s-a fumat greu. Nici nu stiu daca am participat la actiune, ma simt foarte pasiva in dimineata asta.
Doar subtitrarea la Desperate Housewives s-a grabit sa apara, desi nu voiam. Pentru ca in episodul asta moare Edie si nici nu vreau sa ma uit.
Mi-e somn si mi-e teama sa nu imbatranesc cu 30 de ani pana la ora 5.
2 Responses to Slow motion