E incredibil cum o simpla aroma te transpune intr-o fractiune de secunda intr-o amintire. Si poate nu e o amintire concreta, poate e doar o senzatie. Ai mai purtat o data acelasi parfum, si atunci erai trista… Sau vesela.. Sau ai vazut ceva si acum mereu cand simti aroma parfumului esti iar acolo, cu ani in urma, plangand sau zambind, sau vazand acelasi peisaj.
Nu prea ma dau cu parfum cand vin la munca, pentru ca mi-e lene sa ma duc cu el in baie, sa nu ma dau in camera unde doarme Alex, dar azi m-am dat, el plecand un pic mai devreme. Nu m-am mai dat cu parfumul asta de foarte mult timp, desi imi place. E putin dulce, desi nu genul obositor. Si pe moment nu am simtit nimic, dar cand am iesit afara, am fost iar, cu 3 ani inainte, plecand de la Denisa, intr-o zi ploioasa. Si nu sunt oriunde, ci chiar pe aleea care iese pe trotuarul de pe Saturn, sarind o balta.
Un alt parfum, care intre timp s-a terminat, ma duce instant la masa pe care am luat-o cu colegii de munca in urma cu 3 ani, cand venise seful din Germania. Il vedeam pe Silviu in fata mea, Anne in stanga… Il vedeam pe Cristi undeva mai departe si Levi era iar cu sotia lui in dreapta mea.Auzeam aceleasi discutii si vedeam aceiasi oameni pe care nu i-am mai vazut de cand am incetat sa lucrez acolo.
Cand am fost la RomExpo si am cunoscut-o pe Irina, se daduse cu Green Apple. Stiam ca stiu parfumul si mi se facea cumva rau, desi imi placea la nebunie si mereu cand eram langa ea incercam sa il adulmec. Pana mi-am adus aminte de unde e senzatia de rau. Acelasi parfum il folosisesm si eu cand m-am intors cu avionul de la Roma in urma cu 3 ani, si caldura si oboseala si parfumul greu imi indusesera starea de rau. Aceeasi stare care revenise intr-o oarecare masura cand simtisem parfumul Irinei.
Iar de fiecare data cand ma dau cu Armani White sunt iar fetita cu doua cozi blonde care nu a gasit sala in care se tinea deschiderea in prima zi de facultate. Si nu imi aduce aminte de toata ziua, ma vad mereu chiar inainte sa ajung la Scoala 18, imediat inainte de Colina. Si e foarte ciudat, caci doar toata ziua purtasem acelasi parfum. Si ma vad atat de bine, caci si acum, 8 ani mai tarziu, mai tin minte cum eram imbracata… Si e doar din cauza parfumului.
Mai am unul care mi se pare ca miroase ca un spray deodorant ce il foloseam prin clasa a 12a, 8×4 gri, care imi placea la nebunie. Si desi parfumul doar aduce cu deodorantul, mereu ma vad in seara cand plecasem de la ceva bal al bobocilor si venisem in oras sa ii caut pe amicii mei de atunci, si daca nu ma insel am ajuns in final in Club 23, desfiintat intre timp.
Sunt constienta ca nu sunt singura careia i s-a intamplat asa ceva, dar de fiecare data cand mi se intampla sa am aceste amintiri parfumate, ma las fascinata de apropierea dintre miros si amintiri, si ma pierd in senzatii trecute, de dragul pierderii.