Despre Timisoara

Timisoara e de ani buni orasul meu de suflet. Nu am mai fost din 2006, de la ziua mea, cand a nins, dar sentimentele mele pentru acel oras au ramas neschimbate.

Primele tangente cu Timisoara au avut loc in 2003, cand m-am imprietenit pe mIRC cu cativa baieti de acolo (ce vremuri… dial-up, scandaluri cu facturi telefonice, prize lipite pentru a se impiedica accesul la conexiune) si asa de bine am ajuns sa ma inteleg cu ei, incat am hotarat sa merg sa ii cunosc. Si am mers. La inceputul lui decembrie 2003 am avut 3 zile minunate, care mult timp au ramas cea mai frumoasa amintire in trecutul cat de cat recent. Lipsa somnului, cele 11 minute citite la Jia, discutiile cu Tony, aventurile cu Radu si Grebla, vizitele la Adi la net, plimbarile nocturne… Foarte foarte distractive zile.

Apoi am cunoscut si pe altii, am facut Revul in alta parte, au iesit discutii si eu incercam sa ma impart si sa nu supar pe nimeni, desigur fara succes. A urmat prietenia cu Ilie si schimbarea grupului cu care ieseam cand mergeam la Timisoara, plimbarea cu Ioana pe la catedrala si la scoala la ea, ping-pong-ul la Giarmata, trainica prietenie cu Danutza, camera de la Piata Verde unde aveau ei biroul… Rosia Montana cu ei, Garana si Brebu… Amintiri frumoase, cu unele exceptii :)

Anul trecut in vara au venit ei la Brasov, asa ca nu a trecut chiar dramatic de mult timp de cand nu i-am mai vazut pe unii… Pe altii insa, nu i-am mai vazut de multi multi ani… Si totusi nu i-am uitat, si Timisoara va ramane mereu orasul meu preferat, dupa Brasov.

I miss you all :)