Mi-am cumparat azi Jurnalul National pentru ca am vazut ca venea cu “Elevul Dima dintr’a saptea”, carte pe care am iubit-o in 98 cand am citit-o prima oara.
Si acum mi-e teama sa o citesc. Daca imi voi distruge o amintire atat de frumoasa ca tot ce a insemnat experienta citirii acestui roman la 16 ani? Ce poate aduce bun o recitire 11 ani mai tarziu? Daca ii voi considera ridicoli pe Grig si Lotte, cei care m-au tinut treaza doua nopti cat mi-a luat sa citesc cartea atunci? Daca am pierdut exact ceea ce ma facea sa ador arpetistii? Daca m-am facut si eu mare si, asemeni profei de literatura universala din liceu, ii voi considera patetici?
Mi-e teama… De-asta e inca in punga nedesfacuta… Si imi ard degetele sa o devorez ca la 16 ani, cu aceleasi vise si idealuri si aceeasi naivitate ca exista si oameni cu adevarat deosebiti in lumea asta..
6 Responses to O teama