Azi am plecat mai devreme de acasa sa trec pe la Billa sa imi iau pentru la munca niste salata de pui picanta. Si cum ma intorceam spre statie, trece o masina in viteza si loveste o vrabiuta care se speriase si incercase sa traverseze strada prin fata masinii. Ramasese pe strada, cu ciocul deschis.
Mi-am adus aminte de vrabiuta cazuta in Igoumenitsa pe care a luat-o maturatorul si a aruncat-o, si am hotarat sa nu las sa se intample acelasi lucru si cu micuta de azi. Am luat-o de pe strada si am dus-o in iarba. Ma tot gandeam si ma gandeam si nu aveam nici o idee ce as putea face.
Pana a trecut o doamna in varsta pe langa mine si am intrebat-o daca nu vrea sa ia micuta pasare si sa aiba grija de ea pana se face bine. Spre bucuria mea, doamna a fost de acord si a luat-o cu ea. A zis ca va avea grija de ea si cand se va face bine ii va da drumul.
Multumesc din inima pentru fapta dumneavoastra…. Increderea in umanitate a castigat un plus azi.
One Response to O vrabiuta