O poveste

“Toata lumea ii stia pantofii albastri. Aparusera de ne-unde in oraselul lor alb, dintr-o coasta a marii. Ii recunosteau de departe si mersul nitel saltat, cu gambele unduite a mirare.

Intr-o zi, 4 saptamani dupa ce uitase si cum a ajuns acolo, fata cu pantofii albastri se oprise din mirarea ei si ramase asa, minute in sir, in fata golfuletului pustiu. Marea isi crease de-a lungul miilor de ani un loc doar al ei, departe de turistii galagiosi.

Dar acum, aerul singuratic al golfului se ridica precum un val luat de vantul diminetii. Ea zambi, precum o regina ce vede un palat pe care il vrea, si care trebuie neaparat cucerit. Cauta din priviri o poteca pe unde sa coboare, golfuletul avand pereti inalti de stanca, si ea fiind sus la sosea. Nu gasi nici urma de vreo carare, asa ca o lua inainte, incet, printre plantele ce o mangaiau usor in coborarea ei. Nu se auzea nici un zumzet de viata. Timpul se oprise din calatoria lui si o privea cum alearga spre apa, de parca urma sa-si indeplineasca destinul profetit de zeii de altadata.

Incetini chiar inainte sa ajunga la mal. Pielea i se increti de ciuda. Nu era singura. Nu ii venea sa creada ca nu e singura stapanitoare a acestui colt de paradis, cu apa mai clara decat cristalul si flori mai colorate decat curcubeul.

“Uite-l cum sta la plaja… Linistit, de parca nu mi-ar fi adus cea mai mare jignire din lume. Ar trebui sa fie executat. Sau alungat. Sau macar stropit cu apa…” Se apropie usor. “Nici macar nu a tresarit. Poate doarme. Cu atat mai bine…” gandi ea si zambi sagalnic. Il privi cateva secunde, si ciuda care oricum disparuse imediat, parea sa se transforme in altceva.. Dar oare ce e senzatia asta? Lua niste apa in causul palmei si apropiindu-se incet incet, o arunca pe fata ofensatorului. Atingerea picaturilor il sperie atat de tare, incat intr-o secunda era deja in picioare, gata de o eventuala lupta. O privi usor nedumerit, iar ea, vazandu-l asa confuz, incepu sa rada teribil de amuzata, gandul executiei fiind de mult doar o amintire.

Pentru a-si ascunde senzatia ce o cuprindea tot mai mult, fugi spre mare si incepu sa inoate spre larg, precum o sirena ce-si petrecuse prea mult timp in inchisoarea uscatului. Valurile se unduiau sub bataia picioarelor lungi, atletice, de-abia epilate, iar el ramasese in acelasi loc, hipnotizat de pantofii albastri pe care fata ii lasase in urma. Se dezmetici si o lua apoi inot spre ea, simtind ca la randul lui are de indeplinit un destin scris in vremuri de mult trecute.

O ajunse din urma si se oprira amandoi, privindu-se adanc in ochi si stiind. Stiind orice raspuns la orice intrebare pusa vreodata sau nici macar gandita inca. Sarutul lor wet & dry, precum un Martini ametitor, tesea deja primul capitol al iubirii lor.”

Povestea participa la concursul organizat de Dada la ea pe blog. Wish me luck :D