A trecut iar prea mult de cand nu am mai fost, dar nu e nici o problema. Orasul e la fel de frumos cum il stiam si nu a parut sa imi simta lipsa. Sau sa mai stie cine sunt :)) Asa ca nu ma simt deloc vinovata. Cu atat mai bine, chiar.
M-am plimbat ca un turist si am facut multe poze si am stat in Piata Sfatului pe banci si am citit si soarele stralucea si viata parea asa de simpla si frumoasa incat nu imi doresc sa ma intorc la Bucuresti decat dintr-un singular motiv. Nu, nici de magazine nu mi-ar fi dor. :)) Cred ca doar New Yorker-ul mi-ar lipsi… Si un hypermarket mai apropiat… Dar in rest, acelasi motiv pentru care am plecat la Bucuresti e si singurul pentru care ma voi intoarce. Nu se pun locul de munca si creditul recent achizitionat pe care trebuie sa il restitui :))
Aici e atat de liniste, si asa relaxant… Mda, doar sunt in vacanta :)) Si e atat de frumos afara… O placere sa te plimbi si sa mananci o inghetata pe Republicii… Sau sa citesti in Piata Sfatului pe o banca, asa ca acum ani in urma…
Si totusi, contradictoriu cumva, simt ca Brasovul este o etapa peste care am trecut cumva, unde ma intorc doar pentru amintiri. Ma simt acasa din reflex, nu neaparat jusitificat. Singurii prieteni sunt cei facuti acum o mie de ani, colegele de liceu, si cumva sunt singura responsabila pentru asta. Nu imi pare rau sau ceva, mi-au facut bine cele cateva zile in care am iesit singura si am redescoperit locuri pe care doar ca turist le mai apreciezi…Si azi am asa o dorinta de iesit, de colindat stradute, de intors acasa cu atat de placuta durere de picioare ce imi aminteste de plimbarile continue pe Republicii din liceu cu Andreea cand oricat de multe am fi povestit, la final mai stateam inca 20 de minute sa ne mai zicem diverse. Ca babele :))
Brasovul e minunat… Totusi cred ca il apreciez atat de mult tocmai ca vin asa rar. Parerea asta o aveam si cand chiar locuiam aici, ca e un oras foarte frumos cand vii ca turist.
O discutie la care am tras cu urechea in autobuz intre doua americance m-a facut sa vreau sa vizitez Pelesul candva curand. Una din ele ii spunea celeilalte abia sosite ca “The Peles Castle is the most amazing thing I’ve seen in my life.” si asa m-am ofticat ca nu l-am mai vazut cred din generala…
OK, gata cu aberatiile. Ma duc sa termin ce mai am de facut prin casa si sa plec sa ma plimb sa imi admir muntii mult iubiti. De-ar fi munti la Bucuresti si aerul asta ireal de curat viata ar fi mai frumoasa. Dar oricum e. Si mi-e dor de Bucuresti. Pentru ca acolo e el :)