In sfarsit zambesc.. Lacrimile s-au uscat putin mai devreme, dar acum zambesc.
Pentru ca am vazut iepurii pe care mi i-a faurit Lola. Un cadou frumos, pentru care ii sunt atat de recunoscatoare. Abia astept sa ii mangai si sa simt ca nimic nu e pierdut, daca mai poti visa..
Voi fi si eu parte din fabrica de vise si poate acolo pisoiul meu va veni iar pe burtica atunci cand il voi chema… Si vom fi iar impreuna, si il voi auzi iar cum toarce sfios ca iepurii de pe margelele mele…
Multumesc, Lola. Pentru zambet, pentru margele, si pentru vise. Multumesc..
11 Responses to Un zambet de recunostinta