Despre clisee..

Well… Atat de pline de clisee au fost ultimele cateva zile incat ma si mir ca mai e cineva care sa creada ca istoria nu se repeta, ca roata nu se intoarce sau ca nu iti dai seama de ce ai pana nu pierzi.. Si is asa de sictirita de nu ai idee, sarcastica si nervoasa si totusi atat de indiferenta ca doare. Si m-am saturat sa stiu exact la ce reactii sa ma astept din partea oamenilor apropiati, in loc sa fiu si eu surprinsa de o presupunere gresita.
Inteleg ca nu ti-a convenit raspunsul meu, insa pana la ignore e multa imaturitate de avut. Inteleg ca iti lipsesc, dar daca eu nu simt la fel, nu te ataca intr-atat incat sa gasesti scuze ca sa nu mai fim nici macar prieteni. Inteleg ca iti dai seama ca ai gresit in momentele alea, dar asta nu inseamna ca nu m-ai indepartat prin fiecare dintre ocaziile respective. Inteleg ca nu poti accepta cu demnitate sfarsitul, insa nu ma face pe mine sa par la fel de lipsita de integritate. Inteleg ca voiai totul fara sa dai nimic, but I’ve had enough. Inteleg ca acum ai apela la orice argumente si e frustrant ca nici unul nu ajunge cu adevarat sa ma convinga, dar eu sunt sigura de hotararea mea. Inteleg, dar de data asta nu iti voi mai gasi scuze.

Fiecare alegere conteaza, stiu..Poate mai devreme, poate mai tarziu…

Daca vom continua sau nu sa ne vorbim, asta desigur dupa ce eventual imi faci favoarea de a ma scoate de la ignore, e alegerea ta. Care pe mine in momentul de fata ma lasa rece.

The pieces wouldn’t have fit anyway…