Internet FTW?

Well, nu stau decat vreo 16h pe zi in fata compului pe putin. Si nu mai e comp. E internet. Compul fara net mi se pare ca o minge dezumflata. Sau un prezervativ rupt. Sau o carte doar cu coperti. In momentele in care nu am net simt ca sunt rupta de toti, e ca si cum as fi la tara, departe de civilizatie. Nu spun nimic nou, 99% din oamenii care vor citi ce scriu aici simt la fel. Insa pot spune ca nu mai vreau. Vreau sa fiu undeva departe la tara, fara nici o legatura cu civilizatia. Vreau sa ma plimb, si sa cunosc oameni, nu nickuri. Nu sunt sociopata, am prieteni, am unde sa merg, am oameni carora le e dor de mine. Insa, stilul asta de viata e cumplit. Ma duc la nani de la comp, ma trezesc si ma pun la comp. Ochii mi-au cedat primii, mi-e groaza de momentul in care voi purta ochelari. La distanta totul e in ceata. Bine ca monitorul e aproape.
Netul e ok. For my wannabe job, pentru a economisi banii pe telefon, pentru a fi la curent cu o gramada de chestii, pentru filme, seriale, jocuri. Pentru oamenii prea departe pentru IRL. Insa, atunci cand stai mai mult pe un scaun in fata unui monitor decat privesti cerul, consider ca exista o problema. Pe net oamenii is ok. Am cunoscut mai multi oameni decat poate as fi cunoscut fara net. Insa voi fi mereu un fan al vietii reale. Am mers in ultimele saptamani la Bucuresti nu pentru a discuta de trackere sau mai stiu eu ce. Am mers sa cunosc oameni, sa renunt la bitzi, sa rad, nu sa scriu ‘lol’, sa zambesc, nu sa pun un smiley, sa beau o bere pe o terasa, nu sa merg pana la bucatarie sa iau niste apa., sa vorbesc, nu sa tastez.
Am obosit. Am obosit si incep sa ma gandesc ca the matrix has me, as lame as it may sound.

Poate doar blogul Andreei de azi m-a ajutat sa cristalizez gandurile astea pe care le aveam deja de mult. Dar realizez ca am renuntat la o plimbare in seara asta dintr-o comoditate indusa de stilul asta de viata. Mda, nu mi-a dat nici un link pentru ce inseamna plimbarea.