Reply

Atatea ganduri de bine mi-am auzit in ultimele zile, sfaturi si sugestii incat ma mir ca azi e vineri si in 2 ore imi pleaca trenul. De atatea ori mi-am auzit ca fac un pas gresit, ca nu merita, ca e o chestie prea importanta si toate discutiile derivate de aici. OK, I got the picture. Sunt constienta de toate astea, mai constienta ca voi toti. Stiu ca is sanse sa nu mearga, poate e doar o sansa de 1% sa mearga. Insa cine ma cunoaste, stie ca atunci cand exista aceasta sansa mai mare decat 0 sa reusesc in ce fac, nu am cum sa dau inapoi.
Nu imi fac iluzii cu relatia cu el [care nu, nu e doar un copil], cu mutatul la Bucuresti [care da, si pe mine ma sperie cumplit] si cu tot ce va fi. Nu ma gandesc ca va tine o viata si ca nu voi fi dezamagita cand se va incheia. Nu ma gandesc ca e ceva batut in cuie. Insa nici nu ma gandesc ca sigur se va fute faza. Si daca se va fute, va astept zambind sa imi spuneti ca you told me so. Nu imi pasa. Fac ce vreau sa fac, stop worrying for me. Decat sa regret mereu ca nu am facut pasul asta, mai bine I give it a shot si gata. Double or nothing, clar.
Sunt speriata. Saptamana asta numai la asta m-am gandit. Si am analizat pe toate partile totul. Ce credeti ca mi-ati putea spune nou, la care sa nu ma fi gandit deja? Nu mai vreau sa aud de relatiile trecute, alea pareau intr-adevar mai de viitor la un moment dat si tot pe pla s-au dus. Asa ca, nu uitati ca tin la voi si va aud, dar e alegerea mea. Doar a mea. Si e luata de dinainte de a fi formulata. Si daca va fi sa ma intorc si sa nu iasa deloc, din diferite motive pe care oricum numa eu si el le vom sti, asta e. Sa nu ma compatimiti. Caci ma voi considera mai norocoasa decat oricare dintre voi.