Well, eu sunt geloasa. Recunosc. Cand am impresia ca ceva ii solicita atentia mai mult decat persoana mea, is in stare de orice. Dar nu arat :) Imi dau seama ca gelozia nu are baza reala si totul e doar in mintea mea si tine doar de orgoliul meu. Si nu as putea recunoaste ever ca m-au incercat chinurile geloziei, decat asa, la duma, sau ca sa flatez persoana de langa mine. Insa sa ma cobor la nivelul crizelor sau amenintarilor sau al santajului sentimental, nu as putea in viata mea. Cata lipsa a respectului de sine tre sa ai sa faci asa ceva? Sau cata disperare sa te cuprinda sa te injosesti in halul asta?
Fazele din ultimele cateva saptamani, venite din partea a doua persoane diferite, m-au dezgustat inimaginabil. Inteleg ca la 17-18 ani nu gandesti prea mult, da parca la varsta aia aveam mai multa minte. Tin minte ca am fost super geloasa cand el era cu aia.. Dar nu i-am spus niciodata, si in nici un caz nu am amenintat-o pe ea in vreun fel. Gizas, e cumplit de penal. Nu incerc sa par nush cum, da faze ca cele pe care le aminteam nu am facut niciodata. Si nici nu ma vad facand.
Mi-aduc aminte si de Marco. Ce crizat era, cum ma suna de 10 ori pe zi cand ieseam in oras si ma intreb cu cine sunt, cu cine m-am intalnit, cat am stat de vorba si ce am discutat, cum sunt imbracata.. Doamne, o relatie ca aia nu mi-as mai dori nici sa stiu ca raman singura sa ajung sa dau painica si pateu la pisoi la batranete. In aia doi ani m-am depersonalizat in asa hal, ca numa cateva luni mai tarziu mi-am putut reveni la adevaratul meu fel de a fi.
Nici la faza cu Mihai si Cami nu am facut faze. Da, ca ma durea si simteam ca innebunesc, aia e partea a doua. Dar cred ca nu i-am reprosat niciodata nimic in sensul de repros. Si nah, cum era el crizat ca o sa ii spun intr-un final si vai, sa nu afle.. LOL? La faza aia a fost el penal. Macar asuma-ti dreq faptele daca tot le-ai facut. Si nu, nu m-as fi coborat niciodata sa o sun si sa ii spun ce facea el cu mine in Brasov cat era ea in Cluj. Clar ca imi convenea si mie situatia la cat de in love eram, dar nici dupa nu as fi facut asta.
Gelozia in doze mici flateaza. La Marco ma dispera. La Mihai ma amuza. Era el asa de simpatic cum se ataca din cauza lu Silviu sau a lui Sorin. Chiar ii reprosam intr-o vreme ca l-as vrea mai gelos. Probabil de prea mult bine.
Anyway, faza cu gelozia poate o avem toti atata timp cat esti chiar implicat in relatia respectiva (reala sau doar in lumea ta). Depinde insa de caracterul fiecaruia cum se manifesta. Insa mereu tre sa tinem minte ca omul ala e cu noi pentru ca vrea. Iar daca ar vrea sa fie cu alta, ar fi cu ea si gata. Si oricum, decat sa stea de frica sau alte motive de genu, mai bine end of story si next.
Cam atat a avut de spus. Ca incheiere, sunt convinsa ca fiecare are relatia pe care o merita.
One Response to Despre gelozie