Gata..

M-am relaxat de minune aici…Si ma simt asa de departe de tot..Si nu am chef sa merg acasa, sa ma intorc la acelasi kkt..Sa fac iar acelasi shit..Sa fiu iar nervoasa asa cum m-am enervat in seara asta vorbind cu un om pe care l-am considerat prieten intr-o vreme. Am obosit de toata faza. It’s not fun anymore..Stiu ca ar fi lasitate sa imi bag picioarele in toata faza, ca ar fi prea comod, insa.. S-a ajuns la asa niste chestii, s-a ajuns la niste nervi de care asa de usor m-as putea lipsi…Am obosit, am obosit, am obosit……..Si nu mai vreau senzatia asta de inutilitate pe care o am in ultimele saptamani. Am permis multor persoane carora le-am dat importanta sa ma dezamageasca. Si e asa un sentiment de kkt..Nu suntem bitzi. Suntem oameni. Chiar nu isi da nimeni seama de faza asta? Chiar nu realizeaza nimeni ca life means much more than that? Si ca respectul are cu totul si cu totul alta semnificatie decat ce zicea el acolo? Si ca satisfactiile tre sa vina din alte parti? Din chestii mai concrete cumva si in nici un caz binare..Si ca fighting online is like running in Special Olympics..Ca even if you win, you are still retarded? Am obosit..Sa ma agit..Sa ma cert..Sa ma consum. Nu merita. Nu mai merita. Jucaria s-a demodat, interesul a fost ucis.
Am obosit si ma retrag. Infranta? Cu capul sus? Who gives a fuck? Da..Te inteleg acum. M-am relaxat. Dar nu voi face ca tine, cum ai facut tu de am luat ca dezamagire atitudinea ta. Nu mai vreau nervi. Si nu mai vreau oboseala. Vreau Timisoara. Si zambete. Si prieteni. Si atat.

Nu vreau acasa.