Azi e ultima zi din vara. Maine incepe toamna..Au trecut o primavara si o vara precum un vis urat, si soarele rece din asta ultima zi de vara nu reuseste sa ma faca sa zambesc, ca altadata…Vine toamna, o perioada ce mereu a reusit sa ma deprime, in orice fel de stare de spirit as fi fost. Vine toamna cand as fi avut nevoie de o noua vara, cel putin la fel de faina cumva, ca cea care a trecut. Caci a fost faina vara asta, doar ca am perceput-o eu aiurea din cauza unor circumstante mult prea cunoscute. Vine toamna si simt o usoara adrenalina provocata de panica…Mi-e teama ca ma ia pe nepregatite toamna asta. Abia azi mi-am dat seama ca maine vine toamna. Cu frig si ploi si zile depresive, cand Brasovul uita sa mai straluceasca si griul se revarsa peste strazi si blocuri si case si oameni..Peste oamenii care vor uita sa mai zambeasca. Soarele straluceste afara. Dar mie imi pare rau ca mi-am lasat fularul acasa. Fularul meu negru si lung si moale care imi place asa de mult. Sunt incredibila. Am zambit. Chiar si in venirea toamnei gasesc motiv sa zambesc? Caci, intr-adevar, imi place la nebunie fularul ala si mi-e dor sa il port ;)) Naja, insa nu la fular se rezuma venirea frigului. Nu vreau sa vina toamna. Ma simt ca greierele din fabula care voia sa ramana vara pentru totdeauna. Ce dor imi va fi de vara, de soare puternic, de caldura, de bronz, de vacante si calatorii cand e atat de frumos afara, de plimbari alandala in seri senine si calde, de discutii pe terase in Timisoara, de haine subtiri, ce dor imi va fi sa sper, ce dor imi va fi sa gasesc sens in amintiri…De maine incepe toamna. Si de maine se schimba totul. Si nu ca in Morgen Freeman, piesa de la Absolute Beginner ;)) E toamna maine si frunzele se vor vesteji si cadea, ploile vor veni sa stea [nu c’ar fi plecat vreodata] si chiar nu ii va veni nimanui sa danseze in strada, norii vor acoperi cerul on a daily basis si ne vor intuneca gandurile…Nu imi place toamna. Eu sunt o persoana a luminii, am nevoie de soare si caldura ca sa stralucesc. Mi-e teama de toamna asta, caci nu am adunat in vara energia necesara sa o suport. “Gri, gri gri..Toamna, gri, nu credeam c’ai sa mai vii…” Nush cum is oameni carora le place toamna. Sau stiu, ca nah, is constienta de diversitatea umana, dar cred ca nu is eu in the mood pentru a-mi placea toamna. Sau poate is prea in dispozitia asta si am nevoie de vara ca sa intru in a good mood.
Egal. Maine vine toamna. Urmeaza 6-7 luni de depresie…Mi-e dor..Si doare…