Lali a avut un melc cand era mic. Era melcul lui. Il gasisem in curtea Spitalului Militar, demult de tot..Apoi a murit ca a uitat sa ii dea apa..Si cred ca Lali a plans. Si eu as fi plans.
Mi-am adus aminte de melc, caci vad ca melcul pe care il observam saptamana trecuta pe trunchiul copacului din fata ferestrei mele de la munca..e inca acolo. In acelasi loc. Poate e mort. Sau doar plictisit. Unde sa mearga in fond? Unde merg melcii? Unde vad cu ochii…mi-a raspuns un prieten. Mda, si ochii aia tare mult ii ajuta, asa..ciudati cum is, demni de o fiinta cel putin neobisnuita. Unde merg melcii? Sau unde melc mergii? Au intalniri si ei? Sau merg alandala pe strada, de zice lumea ca-s nebuni..? As vrea sa fiu melc. Lucrurile ar fi mult mai simple in cazul ala. Viata ar fi mai scurta, mai simpla, poate chiar fericita…Asa, acum…Fericit sau pisoi…
Vreau sa fiu melc..