Biciclisti de week-end

Trecand peste denumirile de “bitza”, “bicla”, “bitzigla”, bicicleta una e. Saptamana asta am mers de doua ori cu bicicleta la munca. Nu e a mea. Mi-a lasat-o Luminita saptamana asta. Si ce fericita am fost cand am mers la munca cu ea luni. Si marti. 15 minute dus, 15 intors. Un stres continuu, ca aici mersul cu bicicleta nu prea e relaxare pe traficul asta. Nici un pic de atentie nu dau biciclistilor soferii. Dar m-am descurcat. Si ce mandra am fost.

Si azi am iesit in IOR cu Alex si doi amici, ei fiind cu rolele. S-au legat de mine aia de la BGS, de cand cu legea anti biciclete (Interzis accesul cu AUTOvehicule: scutere, motociclete, biciclete). De cand e bicicleta autovehicul? Anyway, trecand peste, Alex a venit cu ideea sa ne aratam maiestria pe o panta neasfaltata. Desigur, dupa drumurile pline de siguranta ale parcului, putina adrenalina m-a facut sa radiez :D Si am urcat panta abrupta pe langa bicicleta, asa de abrupta era. Si am pornit-o in avant. Alex ma astepta jos, sa se asigure ca nu patesc nimic. Desigur ca o iau in plina viteza, trec pe langa el si strig “E epic!”, el striga “Pune frana!”, ajung in dambul de la capatul pantei si o iau in sus. Desigur ca iau o tranta epocala, dupa o fractiune de secunda dupa ce m-am intins julindu-mi genunchii, vine si bicicleta dupa mine si ma loveste in cap. Ochelarii de soare imi zboara cat colo si eu ma intorc pe spate, cu privirea spre cer si incep sa rad. Alex, Dae si Cyberex vin repede sa vada ce am patit, eu radeam in continuare spunand ca nu pot sa ma misc. Ca un copil care nu a avut multe la viata lui, singura mea grija era sa nu imi fi rupt geaca abia cumparata si sa nu se fi spart ochelarii abia primiti de la Brasov. Geaca doar se murdarise, ochelarii erau intregi, genunchii sangerau ca la un copil de cinci ani, bicicleta era in regula, cucuiul durea, si eu zambeam. Toti se amuzau cum am uitat sa pun frana la gandul cat de epica era coborarea in viteza si cu totii ne-am exprimat regretul ca Alex nu a avut inspiratia sa filmeze. Aia ar fi fost epic intr-adevar.

Anyway, genunchii dor in continuare, rana de pe mana e ok, la fel si cea de pe fata, singura mea problema e ca nu prea pot sa stau in pat la laptop ca nu imi pot indoi genunchii. Dar toate trec. Mai putin amintirea zilei de azi. Mai vreau :D

Voi ce zi ati avut? :D