Acum fix 6 ani eram in Bucuresti. Era primavara si atunci.
Si am iesit la o cafea cu un necunoscut*. Si la o plimbare. Prima cafea si prima plimbare din restul vietii noastre (de pana acum :P). Si tin minte ca am zambit mult. Nu voiam sa fie nimic, voiam sa fie doar o cafea si o plimbare si multe zambete. A fost un pic mai mult in final si timpul a trecut prea repede. Adica nah, daca au trecut deja 6 ani si mi se pare ca au trecut ca un gand, imi imaginez ca orele alea au trecut si mai si. Dar am savurat fiecare moment.
Si imi amintesc cu atat de mult drag fiecare detaliu, fiecare replica, fiecare zambet. Si acum, de fiecare data cand trec pe langa locul acela de langa Biblioteca Nationala, inchid ochii si retraiesc bucuria de atunci.
A fost o zi fara sperante, fara planuri, si tocmai de aceea poate a fost atat de usor de savurat in cele mai mici detalii. A fost prima zi, dupa multe luni, in care am fost iar fericita.
“I I could start my life all over again, I would make the exact same choices that I’ve made.”
*Cunoscut virtual, necunoscut IRL.