Poate parea un fel de post narcisist, dar am impresia ca nu va fi chiar asa.
A trecut mult timp de cand ma consideram oarecum “altfel” decat restul lumii si poate de cand si altii ma considerau altfel. Observ ca trecerea timpului omogenizeaza pe cei mai multi dintre noi. Obisnuia sa ma intristeze un gand de genul acesta, dar cred ca nu m-am mai gandit de mult asa.
Desi m-am schimbat poate destul de mult in ultima vreme, coordonatele esentiale ale personalitatii mele au ramas constante.
Voi ramane probabil toata viata o romantica incurabila. Nu toate povestile mele de dragoste au sfarsit bine, sau frumos, majoritatea au sfarsit in lacrimi si suferinta, si poate putin lame. Dar nu mi-au schimbat dorinta de a iubi si de a fi iubita din toata inima de cineva deosebit. Da, din pacate standardele sunt totusi ridicate. Caci am fost si in stare sa renunt la o iubire foarte mare doar pentru ca persoana respectiva nu era asa deosebita cum mi-as fi dorit. Cel pe care il voi iubi va avea neaparat ceva special. Va fi inteligent si amuzant si imi va dovedi ca e in stare de lucruri deosebite (deja “deosebit” asta presimt ca va fi un laitmotiv al postului :)) ) pentru a concretiza relatia noastra. Pentru ca eu sunt in stare sa renunt la tot pentru a fi cu cel pe care mi l-am ales.
Continue reading →
